Blowup, Michelangelo Antonioni, Julio Cortazar, David Bailey, Swinging London si altele
Trailer
http://youtube.com/watch?v=10u58AbNCxk
SPOILERS within. Acesta NU e o recenzie ci un comentariu/interpretare personal(a) ce poate fi apreciat(a) dupa ce vezi filmul.
Mi-a placut sfarsitul, au fost scene gratuite dupa gustul meu, scene ce puteau sa lipseasca cu toate ca, caracterizau foarte bine personajul/personajele. Tot filmul ma gandeam la cat de shallow e personajul principal, ce viata goala de inteles, lipsita de un sens, vreo valoare, doar o insiruire de hedonism fara scop, fara inteles, dar in cele din urma imi dau seama ca toti erau in aceeasi stare pana la urma. Un fel de lentoare, ennui. Alienare. (Zeitgeist probabil. Nu imi e foarte familiara istoria si cultura acelei epoci. Nu stiu decat ce am vazut prin filme, am citi putin prin carti sau reviste. Judec filmul usor scos din contextul epocii, doar analizand ceea ce vrea sa spuna filmul si cum prezinta filmul lucrurile) Scaparea personajului principal fiind in fotografie, in imagine, in crearea si capturarea imaginilor. In cele din urma crearea propriei fictiuni, fie ea posibila sau nu.
Nu stii sigur daca crima e reala, daca-si imagineaza si citeste mai mult in simple umbre, daca nu vede exact ceea ce vrea sa vada. daca nu-si creeaza o fictiune cu putinele elemente pe care le are. transforma necunoscute in posibilitati. sfarsitul devine graitor insa pentru elucidarea misterului. viata ca o scena, o "joaca de-a", o mimare, un stat cu ochii inchisi continuu, o pantomima in care devi actor si participant, sau regizor. E o iluzie dar daca accepti sa intri in ea, ajunge sa fie realitate, ca poc poc-ul din ce in ce mai audibil din final al unor mingi de tenis aparent imaginare.
scene importante
-camionul de careless, swinging sixties
-verushka, mimarea sexualitatii lipsite de continut
-fotografiile violente, crude, imaginea gritty a realitatii nemiloase
- fotografia staged, scenografie, modificarea realitatii (scena cu modele, scena cu vanesa redgrave fumand pe o melodie de jazz si directiunile de miscare)
-tot asa scena cu protestele antiwar - si the discarding cand panoul cu "no war" cade uitat pe strada, doar un amuzament de moment. realitatea e ignorata, prelucrata, disimulata.
-fotograful glam, ce se deghizeaza, joaca un rol, se strecoara intr-o realitate pe care o observa dar n-o patrunde (ramane high fashion, conduce un rolls royce, arunca hainele, deghizarea la gunoi etc)
-discutia despre maroc, etc dorinta pentru o lume imaginara indepartata, dar care de fapt promite aparent ceea ce poti gasi si aici, promisiunea un scapari ireale
-scena din bar cu lupta pentru o chitara pe care o arunca la sfarsit, pentru ca nu are nici o importanta,
-scena din clubul cu drogati nepasarea la auzirea despre crima/gasirea cadavrului si din nou lipsa de reactiune
-scena de sex cu pictorul, dorintele reprimate dar pentru care nu se intreprinde nimic
-atentie la dialog, mai ales la discutia cu pictorul de la inceput
-sfarsitul, pantomima, camera ce urmareste caderea unei mingi inexistente, sunetul mingilor
http://youtube.com/watch?v=10u58AbNCxk
SPOILERS within. Acesta NU e o recenzie ci un comentariu/interpretare personal(a) ce poate fi apreciat(a) dupa ce vezi filmul.
Mi-a placut sfarsitul, au fost scene gratuite dupa gustul meu, scene ce puteau sa lipseasca cu toate ca, caracterizau foarte bine personajul/personajele. Tot filmul ma gandeam la cat de shallow e personajul principal, ce viata goala de inteles, lipsita de un sens, vreo valoare, doar o insiruire de hedonism fara scop, fara inteles, dar in cele din urma imi dau seama ca toti erau in aceeasi stare pana la urma. Un fel de lentoare, ennui. Alienare. (Zeitgeist probabil. Nu imi e foarte familiara istoria si cultura acelei epoci. Nu stiu decat ce am vazut prin filme, am citi putin prin carti sau reviste. Judec filmul usor scos din contextul epocii, doar analizand ceea ce vrea sa spuna filmul si cum prezinta filmul lucrurile) Scaparea personajului principal fiind in fotografie, in imagine, in crearea si capturarea imaginilor. In cele din urma crearea propriei fictiuni, fie ea posibila sau nu.
Nu stii sigur daca crima e reala, daca-si imagineaza si citeste mai mult in simple umbre, daca nu vede exact ceea ce vrea sa vada. daca nu-si creeaza o fictiune cu putinele elemente pe care le are. transforma necunoscute in posibilitati. sfarsitul devine graitor insa pentru elucidarea misterului. viata ca o scena, o "joaca de-a", o mimare, un stat cu ochii inchisi continuu, o pantomima in care devi actor si participant, sau regizor. E o iluzie dar daca accepti sa intri in ea, ajunge sa fie realitate, ca poc poc-ul din ce in ce mai audibil din final al unor mingi de tenis aparent imaginare.
scene importante
-camionul de careless, swinging sixties
-verushka, mimarea sexualitatii lipsite de continut
-fotografiile violente, crude, imaginea gritty a realitatii nemiloase
- fotografia staged, scenografie, modificarea realitatii (scena cu modele, scena cu vanesa redgrave fumand pe o melodie de jazz si directiunile de miscare)
-tot asa scena cu protestele antiwar - si the discarding cand panoul cu "no war" cade uitat pe strada, doar un amuzament de moment. realitatea e ignorata, prelucrata, disimulata.
-fotograful glam, ce se deghizeaza, joaca un rol, se strecoara intr-o realitate pe care o observa dar n-o patrunde (ramane high fashion, conduce un rolls royce, arunca hainele, deghizarea la gunoi etc)
-discutia despre maroc, etc dorinta pentru o lume imaginara indepartata, dar care de fapt promite aparent ceea ce poti gasi si aici, promisiunea un scapari ireale
-scena din bar cu lupta pentru o chitara pe care o arunca la sfarsit, pentru ca nu are nici o importanta,
-scena din clubul cu drogati nepasarea la auzirea despre crima/gasirea cadavrului si din nou lipsa de reactiune
-scena de sex cu pictorul, dorintele reprimate dar pentru care nu se intreprinde nimic
-atentie la dialog, mai ales la discutia cu pictorul de la inceput
-sfarsitul, pantomima, camera ce urmareste caderea unei mingi inexistente, sunetul mingilor
posted by rheak at 1:24 AM
0 Comments:
Post a Comment
<< Home